Pescuitul

Una din placerile mele… Alaturi de familie sau prieteni , pecuitul este (parerea mea) cel mai bun mod de relaxare. Stand pe malul apei alaturi de cei dragi, povestind amintiri, discutand anumite tactici, citind sau chiar sa stam sa admiram natura, este cel mai bun mod de a ne incarca bateriile dupa cate o saptamana sau luna de munca. Dar de foarte multe ori prefer sa fiu doar eu cu gandurile si regretele mele in mijlocul naturii. Asa ca de cand incepe sezonul de pescuit, duminica ma trezesc la sase ca asa imi este obiceiul, spalarea , cafeaua si echiparea. Pregatesc cu mare atentie lanseta si trusa cu momeli artificiale , ies din casa , imbrac salopeta de cauciuc , inchid totul si plec. Nu am mult de mers , trec drumul , calea ferata si un teren agricol, si ajung la rau. Pe malul raului caut in liniste o intrare prin buruienile si tufele mai inalte ca mine. Daca nu gasesc vreo intrare , ma strecor prin jungla aceea si intru in apa pana la glezne. Este un rau micut, acoperit de plante si copaci, cu mizerii peste tot ( trebuie sa ne lasam amprenta in orice colt de natura) , dar este locul unde reusesc sa ma relaxez. Trag aer in piept si incep lansatul, cautare capturii record incepe. Tot ce prind, ca e peste, ca e o crenga sau orice altceva, eliberez totul. Am nevoie de miscare in natura nu de peste. Tot merg in susul vaii lansand , admirand peisajul rupt din rai si aruncat in mijlocul gunoaielor, mai prind cate un peste, ma bucur ca mai sunt pesti aici si tot asa ma bucur de cateva ore de relaxare. Merg vreo doi kilometrii in sus, admirand natura , cantecul pasarilor, se mai intampla sa vad si cate o vulpe ce vine sa bea apa, sau poate sa prinda un rozator, cate o caprioara sau fazan, numai cu oameni nu vreau sa ma intalnesc. Stricam tot peisajul. In timp ce merg eu prin vale incerc sa filmez cate un pic sa impartasesc lumii bucuria mea. In final, ajung la locul unde mi-am propus sfarsitul aventurii, fiecare intrare in rau este o noua aventura. Ies trist din vale, las toata minunatia la locul ei , cat se poate de departe de mana omului, si plec spre casa cu noi amintiri. Ajungand in civilizatie , imi ies la suprafata toate gandurile si stresul. Dar totusi zambesc deoarece vad in minte frumosul naturii, si sper sa imi ramana in minte acea imagine pana la urmatoarea aventura. Multumesc PS: am lasat link cu video de la pescuit. https://youtu.be/Q0NILsZO4MQ

Reclame

2 gânduri despre „Pescuitul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s